Inteligența artificială schimbă însă și miza unor astfel de atacuri. Dacă până de curând un hacker avea nevoie de săptămâni sau luni pentru a analiza milioane de înregistrări furate și pentru a descoperi relații relevante între persoane, companii și instituții, modelele AI pot identifica aceste legături în câteva minute, pot genera automat profiluri detaliate, pot evidenția ținte valoroase și pot pregăti atacuri de tip phishing sau inginerie socială mult mai convingătoare. Cu alte cuvinte, AI nu face neapărat mai ușoară pătrunderea într-o bază de date, dar poate transforma o breșă de securitate într-o sursă de informații exploatabilă la o scară și cu o viteză fără precedent.
În Marea Britanie, un atac asupra Police National Legal Database a dus la expunerea datelor profesionale ale unui număr foarte mare de polițiști, angajați ai poliției, juriști și colaboratori ai instituțiilor publice. Printre informațiile compromise se află nume, organizații și adrese de e-mail de serviciu, iar presa britanică a relatat că incidentul ar putea afecta aproximativ 100.000 de persoane și circa 135.000 de înregistrări. Nu există dovezi că ar fi fost furate parole sau informații despre victime, martori ori anchete, însă chiar și aceste date aparent administrative pot fi extrem de valoroase: ele permit identificarea rapidă a persoanelor care lucrează în poliție și justiție și pot fi folosite pentru phishing țintit, uzurpare de identitate, intimidare sau pregătirea unor atacuri ulterioare.
În Liechtenstein, atacatorii nu au furat o simplă listă de companii, ci una dintre cele mai sensibile categorii de baze de date financiare din Europa: registrul beneficiarilor reali, creat pentru a arăta cine controlează în ultimă instanță aproximativ 31.000 de companii, fundații și trusturi. Colectarea acestor informații a presupus ani de legislație, verificări și obligații de raportare, tocmai pentru că ele sunt esențiale în combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a ascunderii averilor. Nu există un clasament oficial care să numească registrul printre „cele mai confidențiale baze de date europene”, dar natura informațiilor îl plasează fără îndoială printre cele mai valoroase și mai delicate registre financiare ale continentului.
O astfel de bază de date poate spune mult mai mult decât cine deține o companie. Ea poate dezvălui, de exemplu, că aceeași persoană controlează mai multe firme aparent fără legătură între ele, că o familie deține participații în zeci de societăți din domenii diferite, că un investitor este prezent simultan în mai multe țări sau că în spatele unei fundații se află aceeași persoană care controlează și un grup de companii. Corelate cu informații publice și analizate cu ajutorul inteligenței artificiale, aceste date pot reconstrui în câteva minute rețele complexe de proprietate și influență, care până nu demult necesitau săptămâni sau chiar luni de investigații realizate de echipe întregi de specialiști.
