Programul ar putea ajunge, în următorii cinci-șase ani, să acopere până la 900 de aplicații — un salt considerabil față de cele 70 cu care pornește acum. Anunțul vine după mai bine de un an de pregătiri discrete. Procesul de selecție a pornit încă de anul trecut, când Airbus a început să caute un furnizor european capabil să preia o parte din activitatea desfășurată până atunci la Google și Microsoft, tocmai din cauza temerilor legate de legislația extrateritorială americană — în special de faimosul CLOUD Act, legea care permite guvernului SUA să ceară acces la date deținute de companii americane, indiferent de țara în care serverele sunt găzduite fizic. Pentru o companie ca Airbus, care produce atât aeronave civile, cât și echipamente militare, o asemenea vulnerabilitate teoretică — uneori numită informal "kill switch", posibilitatea ca un furnizor străin să poată bloca sau expune brusc accesul la sisteme critice — nu era doar o problemă abstractă de conformitate, ci un risc strategic pe care compania a decis, în cele din urmă, să nu și-l mai asume.
Decizia nu a fost una simbolică sau grăbită: Scaleway a fost aleasă după o evaluare de peste 150 de criterii tehnice și juridice, iar francezii nu au fost nici pe departe singura opțiune serioasă luată în calcul. Compania și-a construit credibilitatea mai ales după ce, în aprilie 2026, a fost desemnată chiar de Comisia Europeană drept furnizor pentru un cloud public suveran și o platformă de inteligență artificială destinată instituțiilor UE — un fel de certificare instituțională care a cântărit greu în procesul de evaluare al Airbus. Catherine Jestin, directoarea digitală a Airbus, a declarat pentru Reuters că cea de-a doua categorie de criterii folosite în selecție a vizat exact acest tip de protecție juridică, împotriva aplicării legilor extrateritoriale și a riscului ca accesul la infrastructură să poată fi întrerupt din exterior. Este o precizare importantă, pentru că arată că motivația nu ține doar de patriotism economic sau de dorința de a sprijini un jucător european, ci de o analiză de risc concretă, dusă până la nivelul contractual.
Migrarea propriu-zisă nu este, însă, una completă sau ireversibilă pentru întreaga infrastructură IT a companiei. Airbus a precizat, într-un interviu acordat publicației The Register, că va continua să lucreze cu furnizori americani precum Salesforce, Coupa sau Workday pentru aplicațiile considerate mai puțin sensibile, ceea ce sugerează o strategie de segmentare a riscului mai degrabă decât o ruptură totală față de ecosistemul american de cloud. Ce ajunge pe Scaleway sunt, în schimb, exact aplicațiile pe care Airbus le consideră esențiale pentru ceea ce compania numește intern "compania minim viabilă" — sisteme de tip ERP, platforme de execuție a producției, managementul relației cu clienții și gestionarea ciclului de viață al produselor, alături de instrumentele folosite direct în proiectarea și ingineria aeronavelor. Tot pe această infrastructură va fi găzduit și rezultatul parteneriatului anunțat în mai cu startup-ul francez Mistral AI, prin care Airbus dezvoltă instrumente de inteligență artificială dedicate aviației și apărării; faptul că modelele Mistral rulează deja pe Scaleway a fost, potrivit Jestin, un argument suplimentar în favoarea accelerării colaborării dintre cele două companii.
Contextul mai larg în care se produce acest acord este unul de presiune crescândă, la nivel european, pentru independență tehnologică față de marii furnizori americani de cloud. Cu doar o lună înainte de anunțul Airbus, Comisia Europeană a propus o lege dedicată dezvoltării cloud-ului și inteligenței artificiale pe teritoriul Uniunii, menită să extindă capacitatea de calcul și infrastructura deținute de furnizori europeni. Airbus însăși inaugurase, tot în aprilie, două supercalculatoare de nouă generație construite împreună cu Bull, tot pentru a-și consolida capacitatea proprie de calcul suveran. Toate aceste mișcări converg spre aceeași idee: pentru industriile considerate strategice — apărare, aviație, infrastructură critică — tot mai multe companii europene ajung la concluzia că avantajele de scară ale giganților americani nu mai compensează riscul juridic și geopolitic al dependenței de aceștia.
Rămâne de văzut, totuși, cât de departe poate merge realist această mișcare către suveranitatea digitală, având în vedere că furnizorii europeni de cloud, oricât de bine poziționați politic, nu au încă nici scara, nici maturitatea tehnologică a rivalilor americani, un decalaj pe care chiar Airbus l-a recunoscut public atunci când a explicat că găsirea unui partener european capabil să găzduiască aplicații atât de sensibile nu a fost, la începutul procesului, deloc o certitudine.
Miza nu este, în esență, financiară, ci una de control: cine deține, din punct de vedere legal și tehnic, ultimul cuvânt asupra datelor unei companii care proiectează atât avioane de linie, cât și echipamente militare. Iar răspunsul pe care Airbus pare să-l fi ales, cel puțin pentru aplicațiile sale cele mai sensibile, este unul explicit european.