„Să nu vă temeți de viață! Viața poate fi nespus de frumoasă când faptele îți sunt bune și drepte.” — Dostoievski
Este nevoie să ne aplecăm asupra acestui îndemn, cu tot ce cuprinde și exprimă el. Pentru că, dacă ești suficient de interesat de fenomenul AI încât să fi urmărit măcar câteva podcasturi cu experți în domeniu, este aproape sigur că vei întâlni o previziune pentru următorii doi, trei sau cinci ani. Experții ne spun că, în urma revoluției tehnologice la care mulți dintre ei au participat și în legătură cu care trag acum semnale de alarmă, lumea va fi pierdută în fața creației omului. Creatorul va fi stârpit de creatură. Se vor întâmpla lucruri îngrozitoare. Nu acum, pentru că, deocamdată, creatura nu este nici pe departe la nivelul la care să poată crea cataclismul previzionat. Mulți dintre experți își însoțesc previziunile de confesiunea intimă privind refuzul de a participa, în aceste catastrofale orizonturi, la perpetuarea speciei. Oamenii nu au oprit procrearea în vremurile cele mai negre și sălbatice ale istoriei. Acum însă, cu ochii căscați în reflexia unei tehnologii ce are capacitate autogenerativă, renunță la viitor de dragul consternării în fața drobului de sare.
Așa cum suntem siguri că cel mai rău dintre psihopați este capabil de mai multă empatie decât cel mai bun model de inteligență artificială, suntem siguri că profesiile gândite de oameni pentru oameni nu pot fi confiscate. Iar pentru că, totodată, cel mai eminent programator este depășit, fără tăgadă, de orice model ales la întâmplare, știm că orice ocupație umană se va schimba. Vă propunem aici o abordare practică, ancorată în realitățile zilei, dar păstrătoare a valorilor clasice.