Guvernul a aprobat pe 20 august TechUp România, la propunerea Ministerului Finanțelor. Schema este finanțată din bugetul de stat, nu din fonduri europene, și are un buget total de 5,313 miliarde de lei, împărțit aproape egal între cercetare-dezvoltare – 2,657 miliarde lei – și ajutor regional pentru investiția care urmează cercetării – 2,656 miliarde lei. Acordurile de finanțare pot fi emise în perioada 2026–2032, iar plățile se pot întinde între 2027 și 2041. Bugetul mediu anual este de 759 milioane lei, prezentat de Ministerul Finanțelor drept aproximativ 150 milioane euro.

TechUp este construit în baza GBER – General Block Exemption Regulation, Regulamentul (UE) 651/2014, care permite statelor membre să acorde anumite categorii de ajutor de stat fără notificarea și aprobarea prealabilă individuală a Comisiei Europene, dacă sunt respectate condițiile regulamentului. Asta explică și una dintre cifrele interesante ale programului: GBER prevede un regim suplimentar de evaluare pentru anumite scheme al căror buget mediu anual depășește 150 milioane euro; TechUp a fost dimensionat chiar în jurul acestei limite.

Efectul calibrării este clar: la bugetul anunțat, schema nu intră automat în categoria celor care depășesc pragul. Iar evaluarea GBER despre care vorbim nu este o evaluare europeană a excelenței fiecărui proiect, ci o evaluare ex-post a schemei ca politică publică – dacă ajutorul produce efectele urmărite, dacă este proporțional și cum afectează concurența.

România a mai avut finanțări care legau cercetarea de producție și comercializare. „Proiectul tehnologic inovativ” din POC 2014–2020 urmărea explicit dezvoltarea unor produse, procese sau tehnologii noi ori substanțial îmbunătățite, bazate pe cercetare, „în scopul producției și comercializării”, iar logica exista încă din POS CCE. TechUp este, mai curând, o nouă generație a unei politici pe care România a mai testat-o – cu avantajul că există deja evaluări din care se poate învăța.

Cum arată un proiect TechUp

Un proiect TechUp nu poate fi doar cercetare și nu poate fi doar investiție. Sunt obligatorii două componente succesive, integrate într-o singură cerere: minimum 2 milioane de lei pentru cercetare-dezvoltare și minimum 3 milioane de lei pentru investiția în capacitatea de producție sau prestare de servicii care utilizează tehnologia rezultată. Costurile eligibile totale trebuie să fie între 5 și 50 milioane lei.

Schema vizează calcul avansat, inteligență artificială, microelectronică și infrastructură digitală, biotehnologie, Agri-Tech și sănătate de precizie, energie verde, stocare și tehnologii climatice, mobilitate, spațiu și sisteme autonome, materiale avansate și Industry 4.0, la care forma anunțată după aprobarea Guvernului adaugă explicit securitatea cibernetică și digitală. Alegerea acestor domenii și, mai ales, obligația de a pune cercetarea și industrializarea în același proiect sunt opțiuni ale României; GBER nu obligă un stat să finanțeze R&D numai dacă beneficiarul face apoi și investiția productivă.

ElementRegula TechUpValoarea proiectului5–50 milioane leiR&Dminimum 2 milioane leiProducție/serviciiminimum 3 milioane leiCercetare industrialăajutor de până la 50%, înaintea eventualelor bonusuri aplicabileDezvoltare experimentalăajutor de până la 25%, înaintea eventualelor bonusuriContribuție privatăminimum 25% din costurile eligibile ale ambelor componente, potrivit formei anunțateAvans R&Dmaximum 30% din grantul anual aprobatComponenta productivăgrant, în limitele ajutorului regional

În forma proiectului pus în consultare, costurile eligibile pentru R&D includeau personalul, cercetarea contractuală, instrumentele și echipamentele în măsura utilizării lor în proiect și activele necorporale cumpărate sau licențiate în condiții de piață. Pentru Componenta II intrau activele corporale și necorporale noi necesare capacității de producție sau prestării de servicii. Ghidul solicitantului și Ghidul de plată, care trebuie publicate ulterior, vor trebui însă să confirme matricea finală a cheltuielilor și procedurile concrete.

Cui se adresează

Din punct de vedere juridic, TechUp este o schemă pentru întreprinderi. Nu este construită ca un grant pentru o universitate sau un institut de cercetare care dorește să facă numai cercetare. În proiectul aflat în consultare, cercetarea contractuală putea fi cumpărată inclusiv de la o universitate sau un institut, însă beneficiarul ajutorului rămânea întreprinderea.

Din punct de vedere economic, apar însă trei tipuri diferite de potențiali beneficiari.

Primii sunt companiile care au deja o activitate serioasă de cercetare-dezvoltare și capacitatea de a transforma rezultatul într-un produs sau serviciu. Acestea pornesc cu un avantaj evident: au cercetători, procese interne, infrastructură, experiență cu proiecte și capacitatea de a demonstra că activitatea propusă este R&D real. Dar tocmai aici piața potențială poate fi mai mică decât pare. Firmele românești care fac cercetare competitivă și au capacitate de absorbție au avut în ultimii ani acces la POC, POCIDIF, Horizon Europe, EIC și alte instrumente; TechUp devine interesant pentru ele dacă au un proiect nou și distinct, nu dacă încearcă să refinanțeze activități pentru care au deja bani publici.

Mai mult, o companie care face în principal cercetare contractuală și nu vrea să își asume exploatarea economică a tehnologiei nu este beneficiarul natural al TechUp. Programul îi cere să treacă și prin Componenta II. În acest sens, TechUp selectează nu cercetarea ca activitate în sine, ci compania dispusă să devină proprietarul și exploatatorul economic al rezultatului.

A doua categorie poate fi mai interesantă: companiile mature care dezvoltă deja software, produse sau servicii tehnologice, dar care nu au până acum o funcție puternică de cercetare internă. Pentru un jucător mare din IT, industrie sau servicii tehnologice, TechUp poate deveni ocazia de a trece de la integrarea tehnologiilor altora la dezvoltarea propriei tehnologii și a propriei proprietăți intelectuale. Numai că R&D-ul nu vine gratuit: forma anunțată obligă beneficiarul să asigure minimum 25% din costurile eligibile ale ambelor componente din resurse fără alt sprijin public.

Aici se află poate una dintre mizele reale ale programului: să creeze noi companii care fac R&D, nu doar să le subvenționeze încă o dată pe cele care fac deja cercetare. Evaluarea vechilor intervenții POC oferă însă un avertisment: efectele asupra volumului activităților de cercetare și asupra numărului de posturi de cercetător s-au diminuat semnificativ după finalizarea intervențiilor pentru stimularea investițiilor private în CDI.

A treia categorie este compania nouă deep-tech, construită în jurul unei tehnologii și al capitalului privat. Forma pusă în consultare includea întreprinderile nou-înființate, iar varianta anunțată după aprobarea Guvernului creează Categoria A pentru întreprinderile autonome care nu au suficiente resurse proprii și atrag venture capital sau business angels. Categoria B permite un mix mai larg: capital propriu, profit reinvestit, credite, împrumuturi intragrup, VC și business angels.

Aici arhitectura programului este inteligentă. Un antreprenor sau un investitor care aduce tehnologie și capital privat într-o companie construită în România poate folosi ajutorul public ca levier pentru a ajunge de la tehnologie la piață. Iar participarea unui fond sau a unui business angel oferă și o validare privată suplimentară, chiar dacă nu înlocuiește evaluarea tehnică a statului: investitorul își pune propriii bani în proiect. Tocmai acest rol al capitalului privat a fost consolidat pe parcursul elaborării schemei și a fost unul dintre subiectele asupra cărora AmCham a transmis observații tehnice în consultare.

Cum se primesc banii

Pentru Componenta I există granturi efective, combinate pentru anumite categorii de costuri cu deducerea fiscală de 200%; pentru Componenta II se acordă grant sub forma ajutorului regional. În proiectul din Mai 2026, costurile cu personalul și cercetarea contractuală erau finanțate prin grant, iar pentru instrumente, echipamente și active necorporale era prevăzută combinația dintre grant și deducerea fiscală.

O schimbare importantă introdusă până la aprobarea schemei este posibilitatea unui avans de până la 30% din valoarea anuală a grantului aprobat pentru cercetare-dezvoltare. După justificarea avansului anterior poate fi cerut unul nou, iar beneficiarul raportează trimestrial progresul și utilizarea fondurilor. Nu este un amănunt minor: evaluarea POC identifica tocmai mecanismul de prefinanțare printre factorii care au ajutat beneficiarii, alături de relația cu organismele de finanțare și simplificarea unor proceduri.

Ce înseamnă deducerea de 200%

Compania nu primește de la stat de două ori valoarea cheltuielii. Deducerea suplimentară diminuează baza de calcul a impozitului pe profit, iar avantajul fiscal rezultat este ajutor de stat și trebuie cumulat cu grantul astfel încât să nu fie depășită intensitatea maximă permisă.

Mecanismul este în mod natural mai valoros imediat pentru o companie care produce profit impozabil decât pentru un startup aflat pe pierdere. Asta nu scoate startup-ul din program – el are în continuare grantul și posibilitatea avansului – dar face TechUp deosebit de interesant pentru firme mature care pot combina grantul cu economia fiscală.

Cine va decide ce este cercetare

Aici este încă una dintre marile necunoscute. Ministerul Finanțelor este furnizorul și administratorul schemei, iar Ghidul solicitantului va trebui să explice procedura de evaluare și monitorizare. Ministerul a anunțat că ghidurile vor fi publicate în maximum 45 de zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a Hotărârii.

Problema nu este birocratică, ci tehnică. Cine decide dacă o aplicație care folosește un model AI existent reprezintă cercetare industrială, dezvoltare experimentală sau doar dezvoltare comercială de software? România a întâlnit deja problema: evaluările programelor precedente au arătat că beneficiarii și consultanții pot confunda inovarea și transferul tehnologic cu simpla modernizare a companiei. În același timp, evaluarea POC a indicat între factorii care au frânat rezultatele durata mare a evaluării și semnarea cu întârziere a contractelor, precum și lipsa de claritate a ghidurilor.

România are deja experiență instituțională în Organismul Intermediar pentru Cercetare, care a evaluat și selectat vechile proiecte tehnologice inovative, inclusiv proiecte depuse de întreprinderi în parteneriat cu institute și universități. Nu este deocamdată clar dacă această expertiză va fi utilizată de Ministerul Finanțelor pentru TechUp. Pentru un program care finanțează simultan AI, biotech, microelectronică, spațiu sau materiale avansate, componența evaluatorilor și durata evaluării pot conta aproape la fel de mult ca procentul grantului.

Câteva alegeri care merită urmărite

Prima este introducerea explicită a venture capitalului și business angels. Este probabil una dintre cele mai bune idei ale schemei: statul poate folosi finanțarea publică drept levier pentru capital privat și chiar pentru atragerea unor noi investiții tehnologice în România. În același timp, obligația de menținere a proprietății intelectuale și a activității economice în regiunea investiției arată că obiectivul nu este doar să plătim cercetarea, ci să păstrăm aici o parte din valoarea economică pe care aceasta o produce. Această regulă nu înseamnă însă că acționarii unui startup nu își pot vinde compania; schimbarea acționariatului și transferul IP sunt lucruri juridic diferite, iar detaliile privind exiturile trebuie clarificate în Ghid.

A doua este geografia. Componenta productivă este ajutor regional, iar intensitatea diferă considerabil între județe; municipiul București nu este zonă asistată, în timp ce o parte dintre localitățile din Ilfov sunt. Pentru sectorul IT apare astfel o întrebare deloc teoretică: dacă arhitectura finală obligă R&D-ul și exploatarea economică să rămână strâns legate geografic, programul poate crea un stimulent pentru mutarea noilor investiții din București spre zone în care ajutorul regional este mai mare, deși Capitala rămâne principala aglomerare de companii, universități și competențe tehnologice.

A treia este concurența cu alte surse de bani. TechUp nu operează într-un vid de granturi. O companie care face cercetare competitivă poate accesa POCIDIF, Horizon Europe, EIC sau alte instrumente. În vechile programe POC au existat deja proiecte tehnologice inovative, parteneriate cu universități și institute și finanțări destinate startup-urilor și spin-off-urilor. TechUp va fi atractiv dacă oferă ceva ce aceste instrumente nu oferă la fel de simplu: un traseu național unic de la cercetare la investiția economică. Ghidul va trebui însă să spună foarte limpede unde se termină complementaritatea cu alte programe și unde începe dubla finanțare.

În fine, flexibilitatea introdusă pentru proiectele deep-tech este interesantă: în primii ani, apropierea de piață poate fi demonstrată nu doar prin vânzări, ci și prin proiecte-pilot, teste plătite, scrisori de intenție, certificări, validări ale clienților, noi finanțări, proprietate intelectuală sau parteneriate, iar perioada de menținere poate fi extinsă dacă există progres demonstrabil; în anumite situații este prevăzută chiar recuperarea proporțională, nu automat integrală, a ajutorului. Este o recunoaștere realistă a riscului tehnologic, dar creează și o mare responsabilitate pentru viitorul Ghid: fără definiții și praguri precise, flexibilitatea se poate transforma în discreție.

Marea provocare: Selecția

TechUp nu inventează în România drumul dintre cercetare și producție, iar aceasta este mai degrabă o veste bună decât una proastă. Există deja experiență, evaluatori, beneficiari și evaluări care arată ce a funcționat și ce nu: prefinanțarea a ajutat, procedurile lungi au făcut rău, ghidurile neclare au creat probleme, iar simpla finanțare a unui departament de cercetare nu garantează că firma va continua să facă R&D după terminarea proiectului.

Noutatea TechUp este combinația: bani naționali, grant, avantaj fiscal, capital privat și obligația ca cercetarea să aibă încă de la început un traseu către exploatare economică în România.

A ar fi util ca Ministerul Finanțelor să explice ce evaluare proprie de impact va construi: nu câți bani au fost cheltuiți, ci câte companii au continuat să facă R&D, cât capital privat a fost atras, câte tehnologii au ajuns pe piață, ce IP a rămas în România și câte activități economice ar fi existat fără ajutorul public.

Până atunci, documentul decisiv pentru aplicanți nu mai este Hotărârea de Guvern. Este Ghidul solicitantului: acolo vom afla cine evaluează tehnologia, cum sunt selectate proiectele, cât durează evaluarea și cât de greu va fi, în practică, să demonstrezi că ceea ce ai numit „cercetare” este într-adevăr cercetare.

Ministerul Finanțelor – comunicatul după aprobarea TechUp, 20 august 2026. Este sursa principală pentru bugetul de 5,313 miliarde lei, împărțirea R&D/investiții, bugetul mediu anual de 759 milioane lei, perioada 2026–2032, plățile până în 2041, avansul de 30%, domenii, categoriile A/B, IP și mecanismul de monitorizare. Ministerul Finanțelor – TechUp aprobat de Guvern

Ministerul Finanțelor – lansarea în consultare, 8 mai 2026. Utilă pentru forma inițială a schemei și pentru a reconstrui ce s-a schimbat până la aprobare.

Ministerul Finanțelor – proiectul TechUp în dezbatere

OUG 8/2026 – Portalul Legislativ. Este baza națională a pachetului de relansare și prevede explicit scheme exceptate de la notificare pentru cercetare și tehnologii înalte, cu Ministerul Finanțelor în rol central.

OUG nr. 8/2026 – Portal Legislativ

GBER / Regulamentul (UE) nr. 651/2014 – versiunea consolidată EUR-Lex. Articolul 25 dă cadrul pentru R&D, inclusiv intensitățile de bază de 50% pentru cercetare industrială și 25% pentru dezvoltare experimentală; articolul 1 conține pragul de peste 150 milioane euro buget mediu anual pentru mecanismul suplimentar de evaluare.

GBER – Regulation (EU) No 651/2014

AmCham România – primul set de observații, 18 mai 2026. Document public, cu propuneri privind proiectele deep-tech, firmele nou-înființate, plafonul proiectelor, cheltuielile salariale și tratamentul fiscal.

AmCham – feedback TechUp, 18 mai 2026

AmCham România – al doilea set de observații, 27 iunie 2026. Se raportează la o versiune deja modificată a schemei și discută Categoriile A/B, raportul dintre R&D și producție, firmele nou-înființate, deducerea de 200% și codurile CAEN. 

AmCham – feedback asupra proiectului actualizat

POC 2014–2020 – Ghidul „Proiect Tehnologic Inovativ”. Este precedentul important pentru afirmația că România a mai finanțat cercetarea legată de producerea și comercializarea rezultatului.

Ghid Proiect Tehnologic Inovativ – POC

Evaluarea intervențiilor POC în CDI. De aici provin observațiile privind diminuarea R&D și a posturilor de cercetător după terminarea unor intervenții, rolul pozitiv al prefinanțării, precum și problemele privind durata evaluării, întârzierea contractării și lipsa de claritate a ghidurilor.

Sumarul executiv – Evaluarea POC CDI

Evaluarea POR 2014–2020 – transfer tehnologic, Operațiunea 1.1.C. Problema confundării inovării/transferului tehnologic cu modernizarea obișnuită: raportul consemnează 94 de aplicații și faptul că, în majoritatea regiunilor, proiectele nu au demonstrat valorificarea economică reală a unui rezultat de transfer tehnologic. 

Evaluarea POR – Transfer tehnologic

Organismul Intermediar pentru Cercetare. Observația că România are deja o structură cu experiență în elaborarea ghidurilor și schemelor CDI, evaluarea, selecția, contractarea și monitorizarea proiectelor POS CCE, POC și POCIDIF. 

OIC – atribuții și programe administrate

Harta ajutoarelor regionale 2022–2027 – HG 311/2022. Diferențele teritoriale ale intensității ajutorului și pentru situația particulară a Ilfovului; Bucureștiul nu apare între zonele asistate enumerate. 

HG 311/2022 – Portal Legislativ